CCR respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate privind remedierea neregularităților rechizitoriului în camera preliminară (art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală)

Curtea Constituțională a României a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ce viza procedura prin care procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare în etapa camerei preliminare. Judecătorii constituționali au stabilit că aspectele ridicate de instanță vizează interpretarea și aplicarea legii, atribuție care aparține exclusiv instanțelor de judecată. Decizia nr. 191 din 5 martie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 850, apărut vineri, pe data de 9 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Soluția Curții: Excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, cu unanimitate de voturi.
• Textul contestat: Art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, care reglementează termenul de 5 zile în care procurorul remediază neregularitățile rechizitoriului și comunică dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
• Obiectul criticilor: Natura juridică a actului de remediere, dreptul la apărare în cazul schimbării calificării juridice și pretinsa necesitate a verificării actului de remediere de către procurorul ierarhic superior.
• Motivul respingerii: Sesizarea nu pune o problemă autentică de constituționalitate, ci solicită Curții să tranșeze chestiuni de interpretare și aplicare practică a normelor procesuale, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
• Consecința practică: Prevederile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală rămân în vigoare și se aplică în continuare în forma actuală.

Despre ce a fost vorba

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de Judecătoria Giurgiu (Secția penală) într-un dosar penal aflat în procedura de cameră preliminară.

În cauza respectivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularități ale rechizitoriului și a solicitat parchetului remedierea acestora. Procurorul a transmis actul de remediere, procedând inclusiv la modificări privind calificarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, fără ca actul respectiv să fie supus confirmării procurorului ierarhic superior și fără ca noua încadrare să fi fost comunicată separat inculpatului aflat în stare de arest preventiv. În acest context, instanța a apreciat că textul legal creează incertitudini majore privind natura juridică a actului de remediere și drepturile apărării.

Ce prevăd textele contestate

Obiectul controlului de constituționalitate l-au constituit dispozițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală:

• Conținutul normei: „În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.”

Ce a susținut autorul excepției

Instanța care a ridicat excepția a invocat încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție privind calitatea legii, a art. 132 alin. (1) privind statutul și subordonarea ierarhică a procurorilor, precum și a art. 21 alin. (3) din Constituție raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Criticile s-au concentrat pe trei direcții:

• Lipsa clarității privind natura juridică a actului: S-a susținut că legea nu precizează dacă actul de remediere este un act procedural de urmărire penală sau un act procesual de dispoziție, fiind emis de procuror după încheierea fazei de urmărire penală, dar în etapa camerei preliminare.
• Afectarea dreptului la apărare: Instanța a arătat că dacă prin remediere se schimbă calificarea juridică fără informarea directă a inculpatului, acestuia i se restrânge timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării, fiind obligat să combată noul act în camera preliminară.
• Lipsa controlului ierarhic: S-a susținut că actul de remediere ar trebui verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior, similar verificării obligatorii efectuate asupra rechizitoriului potrivit art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală.

De ce a respins Curtea excepția

Curtea Constituțională a constatat că sesizarea este inadmisibilă, deoarece problemele formulate nu reprezintă veritabile vicii de constituționalitate ale normei, ci privesc modul de interpretare și aplicare practică a legii procesual penale de către instanțele de judecată.

În motivarea soluției (paragrafele 26-31 din decizie), judecătorii constituționali au reținut următoarele considerente esențiale:

• Interpretarea legii aparține exclusiv judecătorilor de fond: Stabilirea sensului unei norme și coroborarea acesteia cu ansamblul legislației procesual penale reprezintă atributul instanțelor judecătorești și al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 126 din Constituție, iar nu al Curții Constituționale.
• Norma nu se interpretează izolat: Prevederile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală fac parte integrantă din sistemul normativ al camerei preliminare și trebuie aplicate sistematic, în armonie cu garanțiile procesuale generale.
• Existența unei decizii obligatorii a instanței supreme: Curtea a amintit că Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat deja problema controlului ierarhic prin Decizia nr. 23 din 4 mai 2022 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală), stabilind că actul prin care procurorul remediază neregularitățile rechizitoriului nu este supus verificării de legalitate și temeinicie de către procurorul ierarhic superior.

Ce înseamnă în practică

Respingerea excepției ca inadmisibilă confirmă că mecanismul de remediere a rechizitoriului rămâne pe deplin operativ în forma reglementată.

În procesele penale aflate pe rol, judecătorii de cameră preliminară vor continua să aplice direct textul art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală: procurorul are la dispoziție termenul de 5 zile pentru îndreptarea deficiențelor, actul de remediere nu necesită viza procurorului ierarhic superior, iar evaluarea respectării limitelor de sesizare și a drepturilor apărării rămâne în sarcina exclusivă a judecătorului de cameră preliminară învestit cu soluționarea dosarului.