CCR respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate privind protecția specială a minorilor care au comis fapte penale fără să răspundă penal (art. 60 lit. e) din Legea nr. 272/2004)

Curtea Constituțională a stabilit că prevederile legale care includ copiii ce au săvârșit fapte penale fără a răspunde penal în categoria beneficiarilor măsurilor de protecție specială sunt clare, previzibile și conforme cu Legea fundamentală. Decizia nr. 429 din 30 aprilie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 849, apărut vineri, pe data de 9 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Soluția: excepția de neconstituționalitate a fost respinsă în unanimitate ca neîntemeiată; dispoziția legală rămâne în vigoare și produce efecte depline.
• Textul analizat: art. 60 lit. e) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
• Critica principală: s-a susținut că norma ar permite aplicarea automată a măsurilor de protecție specială (plasament, supraveghere specializată), încălcând dreptul la viață privată și de familie.
• Argumentul Curții: utilizarea termenului „beneficiază” arată că măsurile de protecție se dispun doar dacă reprezintă un real beneficiu pentru copil, evaluat de la caz la caz de către organele judiciare și autoritățile de protecție socială, fără nicio aplicare mecanică sau automată.
• Consecința practică: judecătorii și procurorii păstrează marja de apreciere pentru a stabili dacă este sau nu oportună sesizarea direcțiilor de asistență socială în funcție de situația concretă a minorului.

Despre ce a fost vorba

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața Judecătoriei Sectorului 1 București (Secția penală), în cadrul unei plângeri împotriva unei ordonanțe de clasare emise de parchet într-un dosar având ca obiect o faptă de distrugere săvârșită de un minor care nu răspunde penal.

Prin acea ordonanță, procurorul dispusese clasarea cauzei, dar sesizase totodată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) pentru a evalua oportunitatea instituirii unei măsuri de protecție specială. Judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată de reprezentanta legală a minorului și a înlăturat din ordonanță dispoziția de sesizare a DGASPC, sesizând în paralel Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea normei în baza căreia fusese făcută sesizarea.

Ce prevăd textele contestate

Articolul 60 lit. e) din Legea nr. 272/2004 prevede că de măsurile de protecție specială instituite de lege (plasamentul, plasamentul în regim de urgență sau supravegherea specializată) beneficiază și „copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal”.

Ce a susținut autorul excepției

În motivarea excepției s-a susținut că textul de lege este lipsit de claritate și previzibilitate, încălcând art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 16 și art. 26 din Constituție (privind viața intimă, familială și privată), precum și Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Autoarea a argumentat că norma ar institui o automatism periculos, lăsând autorităților tutelare și instanțelor posibilitatea de a interveni forțat în viața de familie a copilului fără a ține cont de rolul prioritar al părinților și de interesul superior al minorului.

De ce a respins Curtea excepția

Analizând criticile (paragrafele 16-18 din decizie), Curtea Constituțională a reținut că textul criticat are un conținut normativ clar, precis și previzibil. Folosirea termenului expres „beneficiază” clarifică faptul că măsurile de protecție specială se aplică minorului numai în măsura în care acestea reprezintă un beneficiu real și o ocrotire pentru dezvoltarea sa, nu o sancțiune sau o măsură coercitivă automată.

Curtea a subliniat că dispoziția legală permite instanțelor de judecată să își exercite plenar funcția decizională și să verifice situația concretă a fiecărui copil. Existența acestei aprecieri judiciare a fost confirmată chiar în cauza de fond, unde judecătorul a înlăturat sesizarea parchetului tocmai pentru că o astfel de măsură nu se justifica în circumstanțele particulare ale minorului.

Ce înseamnă în practică

Dispozițiile art. 60 lit. e) din Legea nr. 272/2004 rămân pe deplin constituționale și continuă să se aplice. Decizia reconfirmă faptul că simpla comitere a unei fapte prevăzute de legea penală de către un minor sub vârsta răspunderii penale nu declanșează automat luarea unor măsuri intruzive de protecție specială, autoritățile judiciare și serviciile sociale fiind obligate să evalueze întotdeauna dacă intervenția statului este proporțională și necesară în raport cu ocrotirea oferită de familie.