CCR respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate privind revizuirea hotărârilor penale definitive în defavoarea părții (art. 453 alin. (3) și art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală)

Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția prin care Parchetul a cerut extinderea revizuirii proceselor penale în defavoarea persoanelor judecate, stabilind că această cale de atac nu poate viza hotărâri ce nu tranșează fondul cauzei. Decizia nr. 316 din 1 aprilie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 879, apărut marți, pe data de 20 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Soluția Curții: Excepția a fost respinsă cu unanimitate de voturi ca inadmisibilă.
• Textele contestate: Dispozițiile art. 453 alin. (3) (forma anterioară Legii nr. 201/2023) și art. 457 alin. (1) raportat la art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală.
• Obiectivul Parchetului: Ministerul Public a urmărit admiterea revizuirii împotriva unor decizii de luare act de retragerea apelurilor, cerând aplicarea procedurii și în defavoarea părților.
• Argumentul deciziei: Revizuirea este permisă exclusiv împotriva hotărârilor definitive pe fond, iar motivul bazat pe decizii ale Curții funcționează doar în favoarea condamnatului.
• Efectul practic: Dispozițiile atacate rămân în vigoare, iar revizuirea nu poate fi folosită pentru agravarea situației celor judecați.

Despre ce a fost vorba

Excepția a fost invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în două cauze la Completul de 5 Judecători penal. Procurorii ceruseră revizuirea unei încheieri și a unei decizii prin care instanța luase act de retragerea apelurilor DNA de către fosta Secție pentru investigarea infracțiunilor din justiție. După ce atribuția de retragere a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 547/2020, Parchetul a încercat redeschiderea cauzelor pentru rejudecare.

Ce prevăd textele contestate

Articolul 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală permite revizuirea dacă o hotărâre definitivă s-a sprijinit pe o normă declarată ulterior neconstituțională. Alineatul (3) al articolului restrânge expres acest motiv numai în favoarea persoanei condamnate ori a celei față de care s-a dispus renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei. În corelare, art. 457 alin. (1) instituie termenul de un an de la publicarea deciziei Curții tot în favoarea condamnatului.

Ce a susținut autorul excepției

Ministerul Public a invocat egalitatea în drepturi (art. 16 din Constituție), liberul acces la justiție (art. 21) și rolul procurorului (art. 131), susținând că imposibilitatea de a cere revizuirea în defavoarea unei persoane achitate sau condamnate lipsește de efecte decizia Curții Constituționale.

De ce a respins Curtea excepția

Instanța de contencios constituțional a reținut că sesizarea este inadmisibilă din două motive:

• Lipsa legăturii cu cauza (paragrafele 21-22): Revizuirea vizează doar hotărâri judecătorești definitive pe fond. Actele atacate erau o încheiere premergătoare și o decizie de luare act de retragerea apelului, cauzele de revizuire fiind ab initio inadmisibile. Excepția ridicată într-un proces inadmisibil din start nu are legătură cu soluționarea cauzei.
• Limita de competență a Curții (paragrafele 25, 33-38): Motivul prevăzut de lit. f) reprezintă o garanție asimilată legii penale mai favorabile, destinată persoanei condamnate. Curtea nu poate crea pe cale judiciară noi cazuri de revizuire în defavoarea părților și nu poate interveni în aplicarea legii de către instanțe.

Ce înseamnă în practică

Textele contestate rămân aplicabile în forma legală. Revizuirea bazată pe decizii ale Curții Constituționale își păstrează destinația exclusivă de protecție a persoanei condamnate, neputând fi utilizată de procurori pentru a redeschide dosare finalizate.