CCR respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate privind suspendarea permisului auto și sancțiunea avertismentului (art. 5, art. 21 și art. 34 din OG nr. 2/2001, art. 96 din OUG nr. 195/2002)

Șoferii sancționați pentru abateri rutiere grave nu pot obține în instanță înlocuirea suspendării dreptului de a conduce cu un avertisment, chiar dacă judecătorul decide transformarea amenzii în avertisment. Decizia nr. 167 din 26 februarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 870, apărut luni, pe data de 19 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Soluția Curții: excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca neîntemeiată; textele legale atacate sunt conforme cu legea fundamentală.
• Natura avertismentului: avertismentul este exclusiv o sancțiune principală și nu poate fi aplicat în locul unei sancțiuni complementare.
• Durata suspendării permisului: termenele de suspendare a permisului (30, 60 sau 90 de zile) sunt stabilite expres de legiuitor și nu pot fi reduse sau înlăturate de judecător cât timp procesul-verbal este menținut.
• Dreptul de a conduce: instanța constituțională reconfirmă că dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice nu este un drept fundamental garantat de Constituție.
• Efect practic: șoferii cărora instanța le înlocuiește amenda cu un avertisment rămân în continuare cu permisul de conducere suspendat pe durata prevăzută de Codul rutier.

Despre ce a fost vorba

Litigiul de fond a pornit de la plângerile contravenționale formulate de două conducătoare auto sancționate de poliția rutieră cu amendă și suspendarea permisului de conducere pentru perioade de 30, respectiv 90 de zile. Faptele reținute au vizat trecerea pe culoarea roșie a semaforului, nerespectarea dispozițiilor polițistului rutier și circulația pe sens opus.

În fața Judecătoriei Sectorului 1 București, petentele au solicitat înlocuirea atât a amenzii, cât și a sancțiunii complementare a suspendării permisului cu sancțiunea avertismentului. În acest context, au invocat neconstituționalitatea dispozițiilor care reglementează aplicarea sancțiunilor complementare și atribuțiile instanței.

Ce prevăd textele contestate

Dispozițiile criticate fac parte din regimul general al contravențiilor și din legislația rutieră:

• Art. 5 alin. (6) din OG nr. 2/2001: stabilește că sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.
• Art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001: prevede că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
• Art. 34 din OG nr. 2/2001: reglementează procedura de judecare a plângerii contravenționale de către instanță.
• Art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din OUG nr. 195/2002: definește suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat drept sancțiune complementară menită să înlăture o stare de pericol.

Ce au susținut autoarele excepției

Autoarele sesizării au argumentat că textele de lege nu prevăd criterii clare prin care agentul constatator sau instanța să poată individualiza suspendarea permisului. În opinia acestora, măsura operează automat prin efectul legii, fără o marjă de apreciere a gravității concrete.

Petentele au susținut că lipsa posibilității de a înlocui suspendarea permisului cu avertismentul golește de conținut clemența instanței și încalcă principiul proporționalității restrângerii drepturilor (art. 53 din Constituție), accesul liber la justiție (art. 21) și egalitatea în fața legii (art. 16).

De ce a respins Curtea excepția

Curtea Constituțională a respins argumentele petentelor, subliniind următoarele aspecte de drept:

• Avertismentul nu poate deveni sancțiune complementară: legiuitorul a reglementat avertismentul doar ca sancțiune principală. Dacă instanța ar putea înlocui suspendarea permisului cu un avertisment, i-ar schimba natura juridică din sancțiune principală în complementară, ceea ce este contrar legii (paragraful 20).
• Individualizarea legală strictă: Parlamentul a stabilit durate fixe pentru suspendarea dreptului de a conduce (30, 60 sau 90 de zile), corelate cu pericolul social al fiecărei abateri. Instanțele nu au competența de a diminua această durată, singura cale de înlăturare fiind anularea completă a procesului-verbal (paragraful 21).
• Dreptul de a conduce nu este fundamental: Curtea a reiterat practica sa constantă potrivit căreia dreptul de a conduce un autovehicul este un drept comun, decurgând dintr-o autorizare administrativă, și nu un drept fundamental protejat de art. 53 din Constituție (paragraful 22).

Ce înseamnă în practică

Decizia confirmă practica judiciară majoritară:

• Șoferii care obțin în instanță înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul execută integral perioada de suspendare a permisului de conducere.
• Judecătorul nu are dreptul să scurteze termenul de suspendare și nici să exonereze șoferul de sancțiunea complementară cât timp confirmă existența faptei contravenționale.
• Suspendarea permisului poate fi înlăturată doar dacă plângerea contravențională este admisă în totalitate, iar procesul-verbal este anulat pentru motive de nelegalitate sau netemeinicie.