CCR respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate privind amenzile pentru nerespectarea autorizației de construire și interzicerea avertismentului (art. 26 din Legea nr. 50/1991)

Curtea Constituțională a confirmat că sancționarea aspră a nerespectării autorizației de construire și interdicția legală a avertismentului respectă Legea fundamentală. Decizia nr. 360 din 16 aprilie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 868, apărut vineri, pe data de 16 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Soluția: Excepția a fost respinsă în unanimitate ca neîntemeiată; textele sunt constituționale și se aplică în continuare.
• Fără avertisment în construcții: Interdicția expresă din Legea nr. 50/1991 privind aplicarea avertismentului rămâne valabilă.
• Comparația cu regulile rutiere este respinsă: Construcțiile protejează viața și integritatea persoanelor, ceea ce justifică un regim punitiv strict.
• Cuantumul amenzilor este la latitudinea Parlamentului: Diferențierea sancțiunilor între fapte contravenționale distincte nu creează discriminare.

Despre ce a fost vorba

Excepția a fost ridicată la Tribunalul București (Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, dosar nr. 12.790/4/2019) într-o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenție. Petentul a fost amendat cu 50.000 lei (minimul legal aplicabil) pentru nerespectarea indicatorilor tehnici stabiliți prin autorizația de construire.

Ce prevăd textele contestate

Controlul de constituționalitate a vizat art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991 (redactarea anterioară Legii nr. 7/2020), care prevedea o amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, precum și art. 26 alin. (6), potrivit căruia „în condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment”.

Ce a susținut autorul excepției

Autorul a invocat încălcarea egalității în drepturi (art. 16 din Constituție) și a ocrotirii proprietății private (art. 44). El a arătat că interzicerea avertismentului contravine regimului general al contravențiilor din OG nr. 2/2001 și regulilor din circulația rutieră.

Totodată, a reclamat o discrepanță disproporționată: pentru construirea fără autorizație amenda minimă era de 1.000 lei, în timp ce pentru nerespectarea autorizației amenda minimă era de 50 de ori mai mare (50.000 lei), deși investise sume considerabile în proiectare și autorizare.

De ce a respins Curtea excepția

Judecătorii constituționali au respins criticile, reținând următoarele argumente principale (paragrafele 16-22 din decizie):

• Egalitatea nu înseamnă uniformitate: Situațiile diferite impun tratamente juridice distincte. Legislația rutieră și disciplina în construcții ocrotesc valori sociale diferite, ceea ce justifică regimuri sancționatorii adaptate.
• Protecția vieții și a siguranței publice: Gradul ridicat de pericol social al abaterilor din construcții justifică excluderea avertismentului pentru a asigura efectul punitiv și preventiv.
• Atributul exclusiv al legiuitorului: Parlamentul stabilește suveran asprimea sancțiunilor în funcție de gravitatea faptelor și de frecvența acestora. Aplicarea unei amenzi legale nu aduce atingere dreptului de proprietate privată.

Ce înseamnă în practică

Textele contestate rămân în vigoare și continuă să fie aplicate. Instanțele de judecată nu pot înlocui amenzile din materia disciplinei în construcții cu avertismentul, iar dosarul de fond își va continua judecata conform regulilor validate de Curte.