CCR: Două excepții de neconstituționalitate respinse. Ce texte de lege au fost contestate

Curtea Constituțională a României (CCR) a respins, ca neîntemeiate, două excepții de neconstituționalitate vizând dispoziții de larg interes din Codul de procedură civilă și Codul civil: regula popririi fără somație prealabilă în cadrul executării silite și regimul limitelor exercitării dreptului de proprietate publică. Decizia nr. 235 și Decizia nr. 237, ambele pronunțate în ședința din 12 martie 2026, au fost publicate în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 862, apărut miercuri, pe data de 14 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Poprirea conturilor bancare: Art. 783 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă este pe deplin constituțional. Executorii judecătorești pot bloca în continuare sumele debitorilor fără o somație prealabilă, măsura fiind justificată de riscul iminent de retragere sau ascundere a fondurilor.
• Dreptul la apărare este protejat: Lipsa somației inițiale nu încalcă accesul la justiție, deoarece debitorul este înștiințat de îndată ce măsura a fost luată și poate formula oricând contestație la executare sau apărări în procedura de validare.
• Proprietatea publică și cea privată: Art. 862 din Codul civil este de asemenea constituțional. Textul reglementează adaptarea limitelor proprietății la destinația bunurilor publice și nu dă dreptul autorităților să încalce arbitrar proprietatea privată.
• Garanție de despăgubire: Persoanele private ale căror interese sunt afectate de exercitarea proprietății publice beneficiază de garanția unei juste și prompte despăgubiri, stabilite prin acord sau pe cale judiciară.

---

1. Poprirea fără somație prealabilă rămâne constituțională (art. 783 alin. 1 din Codul de procedură civilă)

Despre ce a fost vorba

Excepția a fost ridicată de o societate comercială (Societatea Mediplus Exim S.R.L.) în fața Judecătoriei Buftea — Secția civilă, într-un dosar având ca obiect o contestație la executarea silită. Debitoarea a reclamat faptul că poprirea a fost instituită direct asupra disponibilităților sale bănești, fără ca anterior să fi fost somată să execute de bunăvoie obligația.

Ce prevede textul contestat

Articolul 783 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă stabilește: „Poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane (...)”.

Ce a susținut autoarea excepției

S-a invocat o presupusă discriminare între debitorii supuși popririi și cei vizați de alte forme de executare silită (urmărirea mobiliară, imobiliară sau predarea silită a bunurilor), unde comunicarea somației este o etapă prealabilă obligatorie conform art. 668 din Codul de procedură civilă. În optica reclamantei, lipsa somației suprimă dreptul la apărare (art. 24 din Constituție), îngrădește accesul liber la justiție (art. 21) și răstoarnă prezumția bunei-credințe (art. 57), presupunând apriori că debitorul ar încerca să își sustragă banii.

De ce a respins Curtea excepția

Curtea Constituțională a respins criticile cu unanimitate de voturi, reiterând jurisprudența sa constantă (inclusiv pe fostul art. 454 din Codul de procedură civilă din 1865):

• Specificul banilor lichizi: Banii aflați în conturi bancare sau datorați de terți pot fi retrași, transferați ori disipați instantaneu. Spre deosebire de un imobil sau de bunuri mobile corporale care se află în posesia debitorului și nu pot dispărea peste noapte, creanțele bănești prezintă un risc iminent de sustragere.
• Justificarea obiectivă a diferenței de tratament: Egalitatea în fața legii nu înseamnă tratament identic în situații profund diferite. Celeritatea este esențială în recuperarea creanțelor executorii.
• Control judecătoresc efectiv: Accesul la justiție nu implică o procedură uniformă. Debitorul este înștiințat imediat ce adresa de poprire este comunicată terțului poprit (băncii), primind copii după încheierea de încuviințare și titlul executoriu. Împotriva măsurii, debitorul are la dispoziție contestația la executare (art. 712 și următoarele din Codul de procedură civilă) și poate invoca orice apărări în faza de validare a popririi.

Ce înseamnă în practică

Creditorii și executorii judecătorești pot recurge în continuare la poprirea conturilor fără o notificare prealabilă a debitorului, asigurând blocarea operativă a sumelor înainte ca acestea să fie retrase. Debitorii nu pot invoca nelegalitatea popririi doar pe motivul că nu au fost somați anterior blocării fondurilor.

---

2. Limitele dreptului de proprietate publică nu lezează proprietatea privată (art. 862 din Codul civil)

Despre ce a fost vorba

Excepția a fost invocată de o societate comercială (Societatea Dy Angello International S.R.L.) într-un litigiu aflat pe rolul Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă, prin care solicita constatarea situației juridice a unor construcții proprietatea sa și a raporturilor juridice cu autoritățile administrației publice locale.

Ce prevede textul contestat

Articolul 862 din Codul civil reglementează limitele exercitării dreptului de proprietate publică:

• La alineatul (1): „Dreptul de proprietate publică este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de proprietate privată, în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.”
• La alineatele (2) și (3): Incompatibilitatea se constată prin acordul dintre titularul proprietății publice și persoana interesată sau, în caz de divergență, pe cale judecătorească, caz în care persoana interesată are dreptul la o justă și promptă despăgubire din partea titularului proprietății publice.

Ce a susținut autoarea excepției

Societatea a reclamat încălcarea art. 1 (statul de drept), art. 16 (egalitatea în drepturi), art. 44 (dreptul de proprietate privată) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi) din Constituție. În motivare s-a afirmat că norma ar institui un regim preferențial și discriminatoriu pentru proprietatea publică, permițând autorităților locale să invoce vag interesul public pentru a limita arbitrar proprietatea privată, fără o bază legală strict determinată.

De ce a respins Curtea excepția

Curtea Constituțională a respins excepția cu unanimitate de voturi, subliniind logica juridică a textului:

• Normă de limitare, nu de privilegiu: Art. 862 din Codul civil nu creează drepturi discreționare pentru autorități, ci stabilește că proprietatea publică suportă limitele de drept comun ale proprietății private (servituți, distanțe minime etc.), în măsura compatibilității cu destinația publică a bunurilor. Bunurile publice fiind inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, este legitim ca legiuitorul să prevadă reguli adaptate acestei naturi specifice.
• Garanție directă pentru particulari: Alineatele (2) și (3) instituie o protecție robustă pentru proprietarii privați: autoritatea nu poate decide unilateral incompatibilitatea, fiind necesar acordul părților sau o hotărâre a instanței de judecată, însoțită obligatoriu de acordarea unei juste și prompte despăgubiri.
• Confuzie de aplicabilitate: Curtea a reținut că litigiul de fond privea situația unor construcții particulare pe plan local. Eventualele măsuri de demolare sau desființare țin de faptele autorităților și de legile speciale în materie (legea exproprierii nr. 33/1994, regimul autorizării construcțiilor), iar nu de textul art. 862 din Codul civil, care este pe deplin conform Legii fundamentale.

Ce înseamnă în practică

Dispozițiile art. 862 din Codul civil rămân în vigoare în forma lor actuală. Particularii care se învecinează cu bunuri din domeniul public sau care sunt afectați de funcționarea acestora își păstrează dreptul de a solicita despăgubiri juste și prompte în instanță ori de câte ori autoritatea publică invocă incompatibilitatea cu interesul public.