CCR respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate privind programul de supraveghere la poliție în cadrul controlului judiciar (art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală)

Curtea Constituțională a stabilit că stabilirea programului de prezentare periodică la secția de poliție de către organele Ministerului Afacerilor Interne reprezintă o simplă modalitate tehnică de punere în executare a controlului judiciar, fără a încălca prerogativele instanțelor de judecată sau libertatea individuală. Decizia nr. 205 din 5 martie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 856, apărut luni, pe data de 12 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Soluția Curții: Excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca neîntemeiată, cu unanimitate de voturi.
• Textul vizat: Dispozițiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală rămân în vigoare în forma actuală.
• Critica invocată: Autorii excepției au susținut că poliția ar primi puteri discreționare superioare judecătorului prin stabilirea zilelor și orelor de prezentare.
• Răspunsul judecătorilor constituționali: Programul de supraveghere este un act administrativ de executare a măsurii preventive dispuse de magistrat, reglementat expres prin Legea nr. 253/2013.
• Consecința practică: Inculpații aflați sub control judiciar au în continuare obligația legală strictă de a respecta programul stabilit de organul de poliție desemnat.

Despre ce a fost vorba

Litigiile de fond în care au fost ridicate criticile de neconstituționalitate s-au aflat pe rolul a două instanțe: Tribunalul Vrancea (Secția penală), în cadrul unei contestații împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a controlului judiciar, respectiv Tribunalul București (Secția I penală), într-o cauză aflată în procedura de cameră preliminară, cu prilejul verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive.

Autorii excepției, persoane trimise în judecată și plasate sub măsura preventivă a controlului judiciar, au contestat mecanismul prin care secția de poliție în a cărei rază domiciliază stabilește frecvența și orarul la care trebuie să se prezinte pentru semnare.

Ce prevăd textele contestate

Articolul 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală impune ca regulă imperativă:

„(1) Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații: (...) c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.”

Această prevedere face parte din pachetul obligațiilor pozitive, pe care judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată le aplică automat odată cu luarea măsurii preventive, fără posibilitatea de a le înlătura.

Ce au susținut autorii excepției

În motivarea transmise către Curtea Constituțională, autorii au arătat că dispoziția acordă organelor de poliție competențe disproporționate față de cele ale judecătorului sau procurorului. În opinia acestora, faptul că poliția întocmește programul de supraveghere fără ca instanța să poată interveni punctual în graficul orelor ar transforma un organ administrativ într-un decident asupra limitelor libertății individuale, contravenind art. 23 și art. 126 din Constituție referitoare la înfăptuirea justiției.

De asemenea, s-a reclamat o pretinsă lipsă de previzibilitate a normei, invocându-se totodată decizia de principiu a Curții Constituționale privind interdicția ca normele secundare administrative să definească elemente esențiale din legislația primară.

De ce a respins Curtea excepția

Curtea Constituțională a reconfirmat jurisprudența sa constantă (Decizia nr. 734/2015, Decizia nr. 333/2016, Decizia nr. 663/2019 și Decizia nr. 699/2021), arătând că măsura controlului judiciar urmărește asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Judecătorii constituționali au explicat mecanismul concret de aplicare:

• Distincția clară între decizie și executare: Organul judiciar (judecătorul sau procurorul) este singurul care decide luarea măsurii și restrângerea drepturilor. Poliția are exclusiv sarcina aducerii la îndeplinire și a supravegherii concrete.
• Temeiul legal expres din legislația primară: Cadrul de executare nu este lăsat la bunul plac al polițiștilor, ci este reglementat detaliat de art. 82 din Legea nr. 253/2013 privind executarea măsurilor neprivative de libertate. După primirea ordonanței sau încheierii, secția de poliție cheamă inculpatul și îi aduce la cunoștință programul.
• Statutul și răspunderea polițistului: Conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, activitatea acestuia este guvernată de principiile proporționalității, gradualității și respectării drepturilor fundamentale. Orice abuz sau conduită culpabilă atrage răspunderea disciplinară, civilă ori penală.
• Sintagma „ori de câte ori este chemat”: Chemarea inculpatului răspunde strict nevoilor operative ale instrucției penale și prevenirii riscurilor procesuale.

Curtea a concluzionat că stabilirea conținutului programului de supraveghere reprezintă un act de executare ce reflectă cooperarea loială dintre autoritățile statului, fără atingerea independenței justiției.

Ce înseamnă în practică

Decizia Curții este definitivă și general obligatorie. Pentru persoanele cercetate penal sau judecate sub control judiciar, regulile rămân neschimbate:

• Programul stabilit la secția de poliție trebuie respectat întocmai.
• Încălcarea cu rea-credință a programului sau refuzul de a răspunde la chemarea poliției atrage sesizarea imediată a procurorului ori a instanței, cu riscul înlocuirii controlului judiciar cu arestul la domiciliu sau arestarea preventivă.
• În cazul în care motive justificate (medicale, profesionale dovedite) împiedică prezența la o anumită dată, inculpatul trebuie să anunțe în prealabil organul de supraveghere.