CCR respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate privind excluderea de la indemnizații a urmașilor persoanelor cu activitate legionară (art. 14 din Decretul-lege nr. 118/1990)

Curtea Constituțională a stabilit că refuzul statului de a acorda indemnizații și drepturi reparatorii persoanelor cu privire la care s-a dovedit că au desfășurat activitate fascistă sau legionară, precum și copiilor acestora, este pe deplin constituțional și justificat. Decizia nr. 238 din 12 martie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 841, apărut luni, pe data de 5 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Soluția: Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, confirmând că textul legal respectă Constituția și continuă să se aplice în forma actuală.
• Textul contestat: Articolul 14 teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990, care exclude de la beneficiul legii persoanele dovedite cu activitate fascistă sau legionară și pe descendenții direcți ai acestora.
• Criteriul probatoriu: Excluderea este condiționată de existența unor probe obiective și verificabile privind apartenența sau activitatea extremistă, nu de simple supoziții.
• Garanție judiciară: Deciziile comisiilor administrative pot fi atacate în fața instanțelor judecătorești de contencios administrativ, care au competența deplină de a cenzura probatoriul.
• Consecință practică: Urmașii persoanelor care au activat în mișcări legionare sau fasciste nu pot pretinde indemnizații lunare de la bugetul de stat.

Despre ce a fost vorba

Excepția a fost ridicată în fața Tribunalului Constanța (Secția de contencios administrativ și fiscal) într-un litigiu în care reclamanții au solicitat anularea deciziilor administrative prin care le-au fost respinse cererile de acordare a indemnizațiilor lunare de urmaș. Agenția competentă a refuzat plata drepturilor după ce din documentele de arhivă a reieșit că părintele acestora a desfășurat activitate în cadrul mișcării legionare în perioada anterioară regimului comunist.

Ce prevăd textele contestate

Articolul 14 teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 prevede că dispozițiile actului normativ nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra păcii și omenirii sau celor cu privire la care s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă și/sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, precum și copiilor acestora.

Ce au susținut autorii excepției

Autorii sesizării au argumentat că sintagma „și/sau legionară” ar fi lipsită de claritate și previzibilitate, permițând funcționarilor administrativi să ia decizii fără un cadru judiciar adecvat. Totodată, au susținut că folosirea unor condamnări sau dosare întocmite în regimul comunist ar încălca principiul neretroactivității legii, egalitatea în drepturi, libertatea conștiinței și dreptul la un proces echitabil.

De ce a respins Curtea excepția

Judecătorii constituționali au respins în unanimitate toate criticile, reținând următoarele argumente principale:

• Claritatea și previzibilitatea normei: Noțiunile utilizate sunt suficient de precise și determinabile. Norma nu instituie pedepse penale și nu incriminează opinii ideologice, ci definește condiții obiective pentru acordarea unor beneficii financiare plătite de stat.
• Obligația probei obiective: Textul impune expres ca activitatea legionară sau fascistă să fie dovedită. Refuzul administrativ nu se poate baza pe speculații, ci pe documente verificabile.
• Existența controlului judecătoresc: Deciziile agențiilor județene pot fi contestate la instanțele de contencios administrativ, judecătorii având libertatea de a analiza temeinicia și forța probantă a înscrisurilor din dosar.
• Neretroactivitatea legii civile: Decretul-lege nr. 118/1990 nu sancționează fapte din trecut, ci stabilește pentru prezent și viitor categoriile eligibile pentru reparații morale și materiale.
• Tratament diferențiat legitim: Scopul legii este compensarea victimelor persecuțiilor, fiind justificat ca statul să excludă de la fondurile publice persoanele asociate cu ideologii totalitare sau extremiste.

Ce înseamnă în practică

Dispozițiile art. 14 teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 rămân în vigoare și produc efecte juridice depline. Autoritățile administrative vor continua să verifice antecedentele și probele de arhivă la soluționarea cererilor de indemnizație, iar dosarele aflate pe rolul instanțelor vor fi soluționate prin aplicarea acestei restricții legale atunci când probatoriul confirmă apartenența la mișcarea legionară.